Paharul nu mi se mai pare pe jumatate plin.
Vremea trece…eu incerc sa imi revin !
A fost o iubire prea frumoasa
Dar trista,cruda si foarte dureroasa.
Cerul se rupe deasupra mea
Umbra ma napusteste,vreau doar sa iti aud vocea !
Si totusi simt ca nu mai pot
Viata e prea scurta…am un suflet mort .
Optimismul mi se scurge…printre lacrimi si suspine
Nu mai pot face diferenta dintre rau si bine !
Te iubesc prea mult ca sa te las !
Ma ranesti,plang,raman fara glas.
Si totusi stau sa ma gandesc…
Oare merita sa mai continui sa iubesc ?
Poate vor fi timpuri mai bune,soare mai focos
Poate te voi mai tine in brate si totul va fi frumos…
Si totusi ’’poate’’ se va transforma in ’’niciodata’’
Iar eu nu cred ca voi mai putea iubi vreodata !
Ai insemnat totul pentru mine …si mereu ai sa insemni
Mi-as dori sa fi aici…drumul si iubirea tu sa mi le-ndemni !
Mi-e dor de tine,de imbratisarea ta !
Mi-e dor de tot ce a fost si ce se putea intampla…
Si totusi nu mai pot spera
Ca ceva bun intre noi se va crea !
Mai ti minte cand ti-am spus
Ca atunci cand esti departe,ma simt ca soarele la apus?
Mai ti minte cand ne plimbam ?
Copilarie…viitor,doi copii ne doream.
Si totusi ma doare ca te iubesc atat
Despartirile imi transforma sufletul intr-unul amarat.
Acum nimic nu se mai poate face.
Voi trai linistita,fara tine…singura si in pace !
Destinul incet incet pe noi doi ne-a indepartat
Si nu te mai pot tine langa mine fortat !
Si totusi nu stiu daca e bine ce fac
Nu eu am vrut,destinul pur ne-a dezlegat.
Nu vreau sa continuam o farsa,De azi..pasesc singura,pe drum,incet,spre casa !
vineri, 30 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu