sâmbătă, 21 februarie 2009

A fost odata

Precum un tren fara peron
Ai zburat ca un balon,
Ai luat-o singur pe un drum,
In urma ta e numai scrum.

Mi-ai rupt inima in doua.
Nu stiu daca mai ninge sau ploua.
Nu stiu ce e bun si ce e rau,
Sincer ?Simt ca ma topesc de dorul tau.

Si poate ca viata a vrut sa ne desparta,
Un suflet singur,o fata aproape moarta.
M-ai lasat,nu ti-a pasat nicicum.
Ai pornit singur spre un alt drum.

Ma-nchid in mine
Ascult tacerea vietii
Iubesc ce e in nefiinta,
Iubire a doi copii ce aveau credinta.

Credinta in ceea ce doar ii unea,
Iubirea ce atunci nu-I despartea.
Si-as vrea sa nu fac parte dintre ”ei”
Sa traiesc intr-un basm cu zane,fara zmei !

Oare ma doresti,oare simti ca te iubesc ?
Existenta mea pentru tine nu exista,
Dar iubirea ce ti-o port persista
Si lacrimile sufletului nu-mi rezista.

Da…ca un tren fara peron
Am plecat si eu,zambind ca un bufon !
Atat de fals,fara directie…
Si totusi te ador o voi face pana o sa mor.

Un comentariu: