Maieul verde din satin
Ii stinge trupul cu venin
Cade usor intr-un neasteptat chin
Se-nteapa cu-al iubirii spin.
Afara ninge,anotimpul canta.
Pe ea,el n-o iubeste o inspaimanta.
Si se duce usor in a vietii arta.
Regreta tot ce-a fost o iubire moarta.
Cu chipu’i amortit
Cu trupu’i invechit,
Cu mainile’i reciSe-ntinde-n locul de veci.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu